Parohia Ortodoxă Română Livezeni I - Cele Trei Minuni

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

• Prima pagină • Biserică Sf.M.Mc.Varvara • Biserică Sf.M.Mc Gheorghe • Centru Social • Viaţa si Acatistul Sf. M. Mc. Varvara • Viaţa si Acatistul Sf. M. Mc. Gheorghe • Muzeu • Învăţături Ortodoxe • Rugăciuni • Cele Trei Minuni • Rânduieli Bisericeşti • Contact •

Sfânta Lumină de la Ierusalim

acasă | Sfânta Lumină de la Ierusalim | Sfintele Moaşte | Aghiasma|

Motto:
"Venirea în fiecare an de peste 2000 de ani în Sâmbăta Mare a Sfintei Lumini în mod suprafiresc la mormântul Domnului din Ierusalim este cea mai mare minune a zilelor noastre. este minunea care dovedeşte până la sfârşitul veacurilor Învierea Lui Hristos, "Lumina lumii" şi că "ORTODOXIA ESTE CREDINŢA CEA ADEVĂRATĂ"!
Arhim. Ioanichie Bălan

Locul

Mai întâi se cuvine să precizăm că locul unde se petrec faptele este mormântul Domnului, care se află în rotonda mare din partea de vest a Bisericii Sfântului Mormânt. în jurul Mormântului Domnului

se află 4 altare creştine, aşezate după ordinea lor istorică şi orientate spre cele patru puncte cardinale: 1. La răsărit se află Biserica mare a Învierii, aparţinând ortodocşilor; 2. La sud se află altarul armenilor; 3. La vest se află altarul copţilor; 4. La nord se află altarul catolicilor.
Dovadă incontestabilă a dreptei credinţe, Sfânta Lumină se aprinde în fiecare Sâmbătă Mare, între orele 12.30 şi 13.30, numai la altarul ce aparţine ortodocşilor, fapt care chiar dacă a fost contestat în trecut, astăzi se pare că este recunoscut de toată lumea.

Desfăşurarea

Încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, câţiva poliţişti necreştini (un turc, un arab, un reprezentant al statului Israel) verifică toate obiectele din interiorul Sfântului Mormânt, inclusiv

lespedea, să nu aibă vreo sursă de foc. De asemenea, arhiereul grec care presară vată pe Mormântul Domnului este controlat corporal. Se sting toate luminile, se încuie şi se sigilează uşa Sfântului Mormânt, care va rămâne în paza gardienilor. A doua zi credincioşii se adună în biserica Învierii, având în mâini mănunchiuri de către 33 de lumânări, după numărul anilor pe care i-a trăit pe pământ Iisus Hristos. De la Bethleem vin câte sute de arabi ortodocşi, care încojoară Sfântul Mormânt, rugându-se cu voce tare. Cântă cu toată puterea, acompaniaţi de tobe. Toboşarii stau cocoţaţi pe umerii celeorlanţi, care dansează nebuneşte în jurul Sfântului Mormânt. De la sediul Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului începe o

procesiune impresionantă, care îl are în frunte pe patriarhul însuşi. Se opresc în faţa Sfântului Mormânt
pecetluit. Apoi îl înconjoară de trei ori, după care patriarhul împreună cu cei care slujesc se retrag în
altarul bisericii ortodoxe. În jurul orelor 12, patriarhul îşi scoate veşmintele cu care slujeşte, rămănând
doar într-un veşmânt alb (stihar), cu mânecuţe, brâu şi patrafir (epitrahil). În faţa Sfântului Mormânt este
controlat, ca nu cumva să aibă vreo sursă de foc, de către poliţişti necreştini, în prezenţa reprezentanţilor
oficiali ai armenilor, copţilor şi catolicilor. Apoi patriarhul rupe peceţile şi intră, însoţit de un arab
musulman,în prima încăpere, numită Capela Îngerului. În vreme ce musulmanul rămâne în această
încăpere, patriarhul intră singur în cea de-a doua încăpere, îngenunchează în faţa lespedei Sfântului
Mormânt şi începe să se roage. În timpul acestei rugăciuni vatra şi lespedea par să fie cuprinse
de scripiri ca de rouă. La un moment dat, după câteva minute, se poate observa o scânteie luminoasă
ca de fulger rostogolindu-se în zig - zag prin cupola mare a bisericii. Coboară apoi ca un glob de
lumină ce se sfarmă în mii de bucăţi, apoi intră înlăuntrul Mormântului ca o rază subţire, se coboară
asupra lespedei şi se aprinde vata preserată deasupra. Patriarhul adună cu mâinile goala vata aprinsă
de o flacără galben-verzuie, o pune în două cupe de aur şi revine în Capela Îngerului. În prezenţa
musulmanului, aprinde două buchete mari de 33 de lumânări şi iese cu ele în faţa Sfântului Mormânt.
Candelele de deasupra, ca şi o parte din lumânări şi sfeşnice, se aprind singure. Câţiva diaconi îl iau
pe patriarh şi îl conduc către altar, prin îmbulzeala dezlănţuită a mulţimii. În câteva clipe lumânările
tuturor sunt aprinse. Biserica e asemenea unei flăcări vii.

Cele Mai Vechi Mărturii

         Eusebiu de Cezareea, în Istoria bisericească, relatează despre un anume Narcis, episcop al
Ierusalimului în secolul II, care, neavând ulei în candele, a turnat apă, apoi s-a rugat, iar candelele
s-au aprins de Sfânta Lumină, arzând pe toată perioada Paştilor.
         Egeria, o călugăriţă spaniolă, a fost martoră şi a relatat în documente evenimentele Săptămânii Mari şi ale Lumii Sfinte din Ierusalimulanului 384.
         Sfântul Ioan Damaschin (675 - 749), în opera sa poetică, face referire clară la sfânta Lumină.
         Bernard, un călugăr occidental, scrie în lucrarea sa "Itinerar" că a fost martor al Luminii Sfinte în anul 870.
         Ahmed ibn al-Kassa, un jurist arab (mort în anul 936), face una din primele referiri la proprietăţile miraculoase ale Sfintei Lumini: "Deci e aprinsă, lumânarea nu te arde".
         Papa Urban al II-lea,în anul 1095, cu un an înaintea celei dintâi mari cruciade pentru eliberarea Locurilor Sfinte, pomeneşte într-un discurs scris că, la Ierusalim, în Vinerea Patimilor, "toate luminile din Sfântul Mormânt şi din dimprejur, care au fost stinse, se reaprind din poruncă divină".

          În anul 1580, în timpul Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, s-a întâmplat următoarea minune : Lumina Sfântă a ieşit printr-un stâlp de piatră despicat, din următorul motiv: armenii erau în acel timp rău intenţionaţi faţă de Ortodocşi. Ei au promis să dea guvernatorului Ierusalimului o sumă foarte mare de bani ca el să intervină şi să împiedice pe Patriarhul Ortodox să intre în Biserica Învierii în Sfânta şi Marea Sâmbătă. Din cauza lăcomiei, guvernatorul a ascultat şi a poruncit să se facă aşa. Astfel numai armenii cu mare veselie, au intrat în Biserică nădăjduind să primească Lumină Sfântă, în timp ce ortodocşii stăteau cu Patriarhul afară în curte şi plini de mânire rugau pe dumnezeu cu inimile pline de căinţă să-şi arate mila îndurării sale. În timpul rugăciunii lor, sus pomenita coloană s-a despicat şi Lumina Sfântă a ieşit prin ea (Priviţi imaginea din dreapta). Văzând acesta, Patriarhul s-a ridicat

repede şi închinându-se cu evlavie a aprins lumânările pe care le avea în mâna sa şi a împărţit lumina
ortodocşilor spre sfinţirea lor. Când au văzut minunea, portarii mahomedani au deschis deîndată porţile
Bisericii. Patriarhul şi marea mulţime împreună cu el au intrat în Biserică cântând: "Cine este Dumnezeu
mare ca Dumnezeul nostru..." şi apoi a fost celebrată Sfânta Lturghie. Ca urmare a acestei minuni, unul
dintre acei portari mahomedani ai Bisericii a mărturisit tare pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi a crezut
în el. Dar când au auzit aceasta foşti săi coreligionari (mahomedanii) s-au umplut de mânie şi l-au ars în
curtea sfântă, şi în acest fel a primit o moarte de martir.

Cele Mai Noi Mărturii

         DIODORUS I., timp de 19 ani patriarh ortodox al Ierusalimului (1981 - 2000), mărturisea chiar înaintea Sfintelor Paşti din anul 1998: "Îmi găsesc cu greu drumul prin întuneric spre camera interioară, unde îngenunchez. Mă rog. Câteodată aştept câteva minute, dar de obicei minunea se întâmplă imediat după ce am terminat de spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus Hristos se revarsă o lumină nedefinită, de obicei de culoare albăstruie, dar culoarea se poate schimba în multe nuanţe. Oricât aş încerca, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac. Pare a fi acoperită de un nor, dar de fapt este lumina. Se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă piatra, alteori luminează tot Mormântul, astfel încât oamenii de afară văd tot Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! Niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt patriarh al Ierusalimului şi am primit Lumina Sfântă! Are o altă consistenţă, diferită de flacăra lumânării. Minunea mă copleşeşte în fiecare an. Adeseori sunt icoane care plâng atunci când cerul vrea să arate că ne este aproape. Avem atâţia sfinţi pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu multe daruri duhovniceşti. Dar nici una dintre minunile acestea nu este atât de pătrunzătoare ca Sfânta Lumină. E ca o Taină. Face Învierea lui Hristos atât de prezentă, atât de aproape de noi".
         VADJIN NUSEIBE,musulman, paznicul Bisericii Sfântului Mormânt în anul 2001: "Da, sunt musulman. Rădăcinile mele sunt în Medina, ne-am stabilit în Ierusalim prin sec. VII, venind din Arabia. Atunci când musulmanii au intrat în Ierusalim, califul Omar a primit, o dată cu cheile oraşului, şi cheia Bisericii Sfântului Mormânt. Califul a dat-o strămoşilor familiei mele. de atunci la Biserica Sfântului Mormânt stau de pază numai cei din neamul nostru. De 1363 de ani! În fiecare zi deschid Biserica la ora 4. Cheia asta datează din anul 1524. Cântăreşte o jumătate de Kilogram şi are 50 de cm lungime. Închid de fiecare dată Biserica la ora 19 fix. Asta e treaba mea. Curăţ încuietorile de 3 ori pe săptămână. E uşor. Sunt de meserie inginer în mecanisme electronice. Am lucrat în domeniul acesta 15 ani. Am multe griji când se apropie Paştile. Controlez totul. Eu însumi încui uşa mormântului cu mâiinile mele! Înţelegeţi? Se întâmplă ca Vadjih Nuseibe să fie martor adevărat al Miracolului Creştin al pogorârii Sfintei Lumini!... Aşadar, vroiam să spun că lucrul cel mai important al muncii mele este să nu permit nimănui să intre în Biserică sau să rămână după ora 19. Uneori cer pentru asta ajutorul poliţiei".

Biblogafie:Credinţa ilustrată, nr. 2, aprilie 2003,
              Lumina Sfântă de Paşti de la Ierusalim - Episcopul Auxentios al Foticeei;
              Cele Trei mari mistere vizibile şi incontestabile din Biserica Ortodoxă - Protosinghel Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici
              Teologia dogmatică ortodoxă, vol III - Preot Dumitru Stăniloaie.