Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă fecioară mare muceniţă Varvara, eu, ticălosul, scap, şi către sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, mă rog: vezi rănile păcatelor mele cele de peste tot trupul meu; vezi neputinţa sufletului meu şi pe aceasta cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-l degrab.
         Ia aminte la glasul rugăciunii mele, nu trece cu vederea suspinul ce aduc din ticăloasa mea inimă şi ascultă strigarea mea, ca ceea ce eşti singura mea scăpare, care ai închipuit prin trei fereste pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea: pe Aceea roag-o pentru mine păcătosul şi netrebnicul robul tău, ca să mă miluiască acum şi în ziua morţii mele. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe mine cel căzut sub povara păcatelor să mă ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să mă îndrepteze ca întotdeauna să am sus inima, să gândesc la o cale de sus, iar nu la cele pământeşti. Roagă pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi mine leneşul, cel ce şed în trândăvie ca într-o temniţă, degrab să mă întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; şi să-mi dea inimă ca să doresc a mă ruga neîncetat.
         Cheamă şi pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei şi te-a acoperit de ruşine cu aripile Sale, ca şi mie ruşinatului şi necuratului să-mi zidească inima curată şi duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele; şi mai vârtos să mă întărească spre facerea faptelor bune. Cred, Sfântă mare muceniţă Varvara, că la toate acestea poţi să-mi ajuţi şi mie, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime ca ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti. Şi tu, sfântă fecioară, că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinurile mele. Pentru acestea cad către cinstita raclă a sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni, şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul, mă închin, îndrăznind rugăciuni a grăi, ca fie urechile tale luând-aminte la glasul rugăciunii mele; trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletului şi ale trupului meu; capul tău cel plecat sabiei să dea capului meu apa curăţiei păcatelor; părul tău cel rupt fără milă să mă lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gura mea a grăi în deşert şi să o deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi cei ce văd Lumina Treimii să vadă şi a mea bună dorire, ca şi eu să-mi întorc ochii mei să nu mai vadă deşertăciuni, ci totdeauna să caut spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să mă scrie în cartea vieţii şi să mă învrednicească ca totdeauna să ridic mâinile către Cel de Sus şi să nu împletesc cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să-mi fie mie turn tare în faţa vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrab alergând către Mirele ceresc în cămara cea dumnezeiască, să mă facă ca şi lucrul bun, ca Legea Domnului să fie făclie picioarelor mele şi lumină cărărilor mele. Rănile tale să mă slobozească din rănile păcatelor; sângele tău, cel ce de multe ori în chinuri s-a vărsat, să cureţe sufletul şi trupul meu de toată spurcăciunea; moartea ta să-mi dea mie să mor spovedit şi împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos, căci în fiecare facere de bine eşti premărită, şi mai vârtos întru aceasta, că tot ce are nădejde la tine şi pururea cheamă spre ajutor, de moartea cea grabnică scapă; de care şi pe mine ticălosul mă izbăveşte fecioară curată, mare muceniţă Varvara; şi cu rugăciunile tale întrutot-puternice învredniceşte-mă asta de-a dreapta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi s-aud glasul ce va zice: "Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău, Amin".